Spre deosebire de psihologul clinician (sau consilierul psihologic sau psihoterapeut), psihiatrul este licentiat in medicina. Ca medici, le este permis sa prescrie medicatie pacientilor lor.
Diferenta dintre psihiatru si psihologul clinician consta mai mult decat in prescrierea medicatiei. Cele doua profesiuni difera in ceea ce priveste intelegerea si abordarea problemelor emotionale si comportamentale ale pacientului. Pentru psihologii clinicieni, aspectele biologice ale problemelor clientilor nu reprezinta trasaturile lor definitorii, desi sunt formati sa evalueze in mod corect rolul acestora. Prin intermediul unor metode nonfarmacologice, ei vad problemele clientilor ca fiind de natura comportamentala, cognitiva si emotionala, fireste, acestea fiind tot un rezultat al activitatii creierului.
Medicii psihiatri accentueaza rolul biologiei intr-o asemenea masura incat diverse tulburari cum ar fi - depresia, anxietatea, tulburarea de deficit de atentie/ hiperactivitatea (ADHD), tulburarea de personalitate de tip borderline etc - sunt vazute in primul rand ca dereglari fiziologice ale creierului. Asadar, pentru a trata problemele, psihiatrii tind sa prescrie medicatie, farmacologia fiind prima lor linie de aparare. Acest lucru nu inseamna ca medicii psihiatri nu acorda importanta dialogului terapeutic, asa cum se intampla in consiliere si psihoterapie, dar ei favorizeaza in mare parte administrarea unui tratament medicamentos adecvat.