Cabinet de psihoterapie si psihologie clinica
Psihologie clinica Consiliere psihologica Psihoterapie Cabinet de psihoterapie si consiliere psihologica Contact
Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv - Comportamentala Atestate Carti psihoterapie Articole Dezvoltare personala si formare continua

Pacientul fata in fata cu terapeutul

Spre deosebire de psihoterapeut, aflat in general in situatia unui om sanatos, pacientul, inainte de a decide sa apeleze la un cabinet de psihoterapie, se confrunta deja cu o anumita problema existentiala. Analizand situatia de pacient, putem delimita mai multe trasaturi esentiale care au repercusiuni asupra personalitatii acestuia:

  • instabilitate si stari conflictuale;
  • restrangere a orizontului (de interese, de ambianta);
  • egocentrism;
  • sporire a anxietatii de baza (datorita perspectivei temporale indelungate a tulburarii sale).

    Personalitatea pacientului o intelegem nu atat sub aspect individual, cat al relatiei sale cu terapeutul si cu intreaga situatie terapeutica axata pe oferirea sprijinului psihologic. Educatia, nivelul de instructie, varsta, sexul, statutul profesional si cel marital ii confera pacientului un set de roluri care sunt nu numai asumate, ci si interiorizate. Intr-o situatie de boala, matricea sociala a pacientului influenteaza atat raspunsul la tratament, cat si caracterul manifestarilor clinice, atitudinea fata de boala, modul in care isi apreciaza propria simptomatologie. De pilda, unele studii evidentiaza modul in care contextul psihosocial al pacientului influenteaza tipul de tratament pe care il solicita/ il accepta, precum si modul in care el interpreteaza efectele secundare.

    Practica terapeutica ne indica urmatoarele caracteristici comportamentale ale pacientului menite sa asigure succesul in psihoterapie:
  • credinta ca schimbarea este posibila si ca acesta se produce incet si in pasi mici, in sensul ca "schimbarea mica conduce la schimbari mai mari";
  • acceptarea responsabilitatii propriei insanatosiri si participarea activa in psihoterapie;
  • faptul de a fi pregatit sa discute problemele sale in mod deschis, pe tot parcursul desfasurarii psihoterapiei;
  • acordul de a participa la exercitii (de exemplu, jucare de rol) si acceptarea feedback-ului necesar;
  • indeplinirea sarcinilor terapeutice intre sedinte, in ideea de a lucra in mod independent.

    Pentru psihoterapeut, dorinta de schimbare a pacientului este ilustrata prin intermediul urmatorilor factori:
  • gradul de suferinta a pacientului;
  • initiativa proprie in cautarea tratamentului (vs. a fi trimis de altcineva);
  • faptul de a fi pregatit sa faca sacrificii;
  • acceptarea rolului de pacient;
  • recunoasterea problemei sale ca fiind de natura psihologica (vs. somatica);
  • capacitatea de introspectie;
  • un anumit grad de forta a Eu-ului;
  • asteptari realiste;
  • participare activa in psihoterapie;
  • beneficii secundare pe care i le aduce tulburarea;
  • sinceritate, onestitate, franchete;
  • curiozitate si nevoia de a se intelege pe sine;
  • incredere in sine;
  • experiente timpurii legate de psihoterapie;
  • toleranta la frustrare;
  • variabile demografice.

    Motivatia pentru psihoterapie reflecta, in fapt, nevoia de schimbare a pacientului. Aceasta nevoie de schimbare rezulta dintr-un dezechilibru creat intre starea actuala a pacientului si starea (de sanatate) spre care tinde.

    Putem contura urmatoarele trei categorii de pacienti: asa-numitii "clienti buni" ("good clients") care vor obtine rezultate pozitive in psihoterapie, indiferent de psihoterapeutul lor; "clienti rai" ("bad clients") care nu obtin rezultate, indiferent de cat de experimentat este terapeutul; si acei clienti care raspund doar la anumite terapii si la anumiti terapeuti. Uneori, apare evident faptul ca un pacient se va relationa mai bine cu un psihoterapeut care este mai tanar sau mai in varsta decat acesta, de acelasi sex sau de sex diferit sau care este specializat sa lucreze cu o anumita categorie sociala de populatie.

    De pilda, A. A. Lazarus (1987) da exemplul unei paciente de 19 ani care prezinta dificultati legate de relatiile cu parintii sai. Dupa primele trei sedinte, terapia parea ca nu se indreapta spre nimic. Pacienta a fost indrumata spre un coleg terapeut care era mult mai apropiat de ea ca varsta, putandu-se stabili premisele unei aliante terapeutice mai bune. Chiar din interviul initial, pacienta i-a marturisit noului terapeut ca obisnuia sa consume droguri. Atunci cand a fost intrebata de ce nu i-a marturisit aceste lucruri primului sau terapeut, pacienta a dat urmatorul raspuns:
    "Dr. Lazarus imi aminteste foarte mult de tatal meu si nu am fost capabila sa ma deschid in fata lui, asa cum nu sunt capabila sa discut asemenea lucruri cu mama sau cu tatal meu".
  • Noi grupuri de dezvoltare personala in cadrul AHPCC - Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala

    Articole generale de psihoterapie

  • Cand ai nevoie de un psihoterapeut?
  • Ce este psihologia clinica?
  • Ce este consilierea psihologica?
  • Ce este psihoterapia?
  • Ce presupune prima sedinta de psihoterapie?
  • Diferenta dintre psiholog si psihiatru
  • Diferenta dintre psihologul clinician si asistentul social
  • Diferenta dintre psihologul clinician si consilierul psihologic
  • Diferenta dintre psihologul clinician si psihologul scolar
  • Respectarea confidentialitatii
  • Motivatia pacientului pentru psihoterapie
  • Pacientul fata in fata cu terapeutul
  • Profesiunea de psihoterapeut

    Terapie de cuplu

  • Autoterapie pentru conflictele conjugale
  • Conflictele in cadrul cuplului
  • Model de comunicare eficienta in relatiile de cuplu

    Hipnoza in psihoterapie

  • Hipnoza
  • Hipnotizabilitatea
  • Convorbirea preliminara in hipnoterapie
  • Adancirea transei hipnotice
  • Autohipnoza
  • Dehipnotizarea (revenirea din hipnoza)
  • Psihologie-psihoterapie.ro 2014 Cabinet individual de psihologie si psihoterapie Odette Dimitriu   | sitemap | cautare | contact