In primul rand, difera in privinta caracterisiticilor clientilor cu care lucreaza. In general, psihologii clinicieni trateaza indivizi cu probleme de natura patologica, in timp ce consilierii psihologici lucreaza si "consiliaza" clienti mai putin sever perturbati, in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii lor personale si/ sau in scopul promovarii sanatatii, preventiei si remiterii problemelor emotionale, cognitive si de comportament. De multe ori, ei pot lucra impreuna cu acelasi tip de client. Aceste doua domenii au multe similitudini, atat psihologii clinicieni cat si consilierii psihologici fiind licentiati in psihologie.
In comparatie cu consilierii psihologici, psihologii clinicieni treateaza o populatie mai sever perturbata si, in mod corespunzator, tind sa lucreze mai degraba in spitale, sectii de psihiatrice, clinici, policlinici, cabinete individuale. In comparatie cu psihologii clinicieni, consilierii psihologici lucreaza mai degraba in centre universitare de consiliere. De asemenea, pot fi evidente si cateva diferente in orientarea lor teoretica: ambele domenii abordeaza o orientare eclectica, dar psihologii clinicieni se situeaza mai degraba pe o pozitie comportamentalista, iar consilierii psihologici mai degraba pe o abordare umanista si centrata pe client (Norcross si colab., 2008).