Tehnicile terapeutice cognitiv-comportamentale se orienteaza spre identificarea gandurilor negative automate ale pacientului si modificarea acestor ganduri negative, precum si a comportamentelor manifestate. Prin intermediul rationalizarii, terapeutul ii demonstreaza pacientului relatia dintre gandire, sentiment si comportament, plecand de la modelul cognitiv al depresiei (Beck, 1976). Acest model a fost conceput pentru tratarea depresiei in principal, dar se poate aplica si in cazul tulburarilor anxioase, a tulburarilor psihosomatice sau a durerilor cronice
In terapia cognitiv-comportamentala (TCC) se considera ca schimbarea rezulta din autocunoastere, din intelegerea modelelor comportamentale si din efortul constant de a le modifica. Adeseori, comportamentele si gandurile noastre disfunctionale deriva din sistemul nostru irational de convingeri/credinte. Acest sistem de credinte este strans legat de trasaturi care tin de competenta personala, autostima si capacitatea noastra de a fi iubiti, sintetizandu-se in fraze de tipul: "Sunt nefericit!", "Nu pot sa ma bazez pe mine insumi!", "Nimic nu pot sa fac cum trebuie!", "Sunt condamnat la singuratate!".
Terapeutul este considerat a fi în relatia sa cu pacientul drept un ghid sau antrenor. Pe de alta parte, pacientul isi asuma un rol activ in procesul de descoperire, prin intermediul automonitorizarilor, urmaririi gandurilor negative automate (sarcinile pentru acasa) si raportarii succeselor si esecurilor in procesul de derulare a terapiei. Sunt utilizate frecvent scale de autoevaluare de tipul:
O caracteristica importanta a TCC o constituie importanta acordata conceptului de prevenire a recaderilor ("relapse prevention"). Daca terapeutul anticipeaza producerea unui eveniment negativ (pierderea serviciului, ruperea unei legaturi afective), el ii va oferi pacientului sau diverse strategii de a face fata unor astfel de situatii. O cauza majora a recaderilor ar putea fi strangerea unor argumente insuficiente impotriva gandurilor negative. Pentru a antrena aceasta capacitate de a descoperi contraargumente la gandurile negative, in cursul unor sedinte de joc de rol, pacientul va furniza argumente impotriva gandurilor sale negative, iar terapeutul il va provoca prin contraargumente. Acest procedeu devine eficient în lupta pacientului cu gandurile sale negative. Atunci cand punctele slabe ale argumentarii vor fi identificate, beneficiarii sedintelor de terapie cognitiv-comportamentala vor invata sa gaseasca argumente si mai convingatoare.
In TCC, esecurile si dezamagirile prin care trecem nu sunt vazute intr-o maniera catastrofizanta, ci mai degraba ca niste situatii din care putem invata ceva. Asemenea oamenilor de stiinta, invatam din greseli, fara esecuri neputand sa progresam. Cu alte cuvinte, terapeutul cognitiv-comportamentalist "livreaza" speranta, combatand demoralizarea, disperarea, neajutorarea sau culpabilizarea, atat de frecvente in dialogurile noastre interioare.