Psihologie-Psihoterapie.ro

Empatia in psihoterapie

Ca arhitectura generala, lucrarea se compune din doua parti: prima, sub titulatura Probleme generale ale empatiei, a fost destinata sa faca o analiza selectiva a problematicii din acest domeniu, sub titlul urmatoarelor capitole: conceptualizari ale empatiei, raportul empatiei cu psihoterapia si modalitati de antrenare a disponibilitatilor de comunicare ale viitorilor psihoterapeuti.

Cea de-a doua parte este, in principiu, proiectata ca cercetare experimentala, avand drept subiect predilect personalitatea psihoterapeutului, cu o atentie speciala pentru competenta psihoterapeutica. In structura modelului nostru de investigatie, locul principal il ocupa probele de cercetare a empatiei - cea de empatie emotionala a lui A. Mehrabian si N. Epstein (Q.M.E.E.) si cea de empatie predictiva propusa de R. F. Dymond. S-a rezervat un spatiu amplu cercetarii empatiei cognitive, propunandu-ne sa scoatem in relief existenta unei aptitudini specifice a competentei psihoterapeutului - predictivitatea empatica. In cateva cuvinte, esenta acestei disponibilitati particulare rezida in competenta cu care psihoterapeutul ajunge sa cunoasca cerintele pacientului, sa proiecteze directiile programului terapeutic si sa anticipeze rezultatele benefice cele mai probabile ale tratamentului.

Am recurs la conceptualizarea celor patru ipostaze pe care este construita proba Dymond (“Eu despre mine”, “Eu despre partenerul meu in relatia terapeutica”, “Cum cred eu ca ma vede partenerul meu pe mine”, “Cum cred eu ca se vede partenerul meu pe sine”). In plus, pacientilor li s-au aplicat trei scale de investigatie, una pentru sugestibilitate, alta pentru anxietate si alta pentru depresie.

In cadrul acestei lucrari se pun in valoare noi resurse metodologice ale probei Dymond si se demonstreaza existenta unei aptitudini speciale a psihoterapeutului inclusa in competenta sa profesionala - predictivitatea empatica. Valabilitatea predictivitatii empatice a terapeutului se intemeiaza prin probarea realitatii efective a progresului psihoterapeutic (care rezida in reducerea/ disparitia simptomelor prezentate de pacient la inceputul tratamentului).