Contact

 

 

 

 

Studii de caz. Bulimie nervoasa

Pacienta A.M., in virsta de 27 de ani, studenta, se prezinta la cabinetul de psihoterapie pentru tratarea unei bulimii nervoase. Criteriile de diagnostic ale acestui tip de tulburare sunt urmatoarele:

A. Episoade repetate de exces alimentar;
B. Sentimentul de lipsa de control asupra comportamentului alimentar;
C. Persoana se angajeaza regulat fie in vomare autoprovocata, uz de laxative si diuretice, dieta stricta sau post, fie in exercitii viguroase pentru a preveni cresterea in greutate;
D. Preocupare excesiva, persistenta pentru conformatia si greutatea corpului.

Din anamneza reiese faptul ca tulburarea a debutat in urma cu trei ani de zile, la putin timp dupa ce a intrat la facultate. Singura la parinti, mama pacientei manifesta o atitudine hiperprotectoare fata de ea. In copilarie, avea tendinta sa o supraalimenteze, considerind ca " nu este suficient de bine dezvoltata din punct de vedere fizic ".
Ulterior, pacienta a asociat orice situatie stresanta cu hrana pe care o considera o sursa de calmare si securizare. " Ori de cite sunt nervoasa, incep sa maninc. Hrana in exces imi da impresia de certitudine, parca as umple un gol din mine ! "

A fost propus un program terapeutic structurat in trei faze:
1. faza de pregatire a schimbarii;
2. faza intermediara orientata asupra comportamentului bulimic propriu-zis;
3. faza finala care consta in asigurarea pe termen lung a rezultatelor in terapie.
Sedintele s-au desfasurat bisaptaminal, durata totala a terapiei fiind de 3 luni de zile. Oferim descrierea unor sedinte de terapie in vederea prezentarii strategiilor terapeutice utilizate.

Sedintele introductive
Au fost dedicate fazei de pregatire a schimbarii prin parcurgerea urmatoarelor etape:

  • selectia si precizarea scopurilor si a duratei terapiei;
  • stabilirea unui autocontrol asupra pattern-ului alimentar prin intermediul unei agende in care pacienta noteaza alimentele consumate;
  • concentrarea asupra senzatiei gustului hranei si asupra senzatiei de satietate;
  • reducerea freventei vomismentelor prin fixarea unui numar maximal si stabilirea orarului lor;
  • reducerea ritmului ingestiei (prin numararea inghititurilor);
  • identificarea stimulilor susceptibili de a determina excesul alimentar.

    Sedintele intermediare
    Au fost orientate asupra comportamentului bulimic propriu-zis al pacientei. S-a utilizat tehnica hipnoanalitica a semnalului ideomotor care consta in executarea unor miscari (de pilda, utilizarea degetului aratator) pentru exprimarea unor raspunsuri pozitive sau negative in stare de relaxare mai profunda.
    Concluziile rezultate in urma aplicarii acestei tehnici, precum si din psihoterapia verbala realizata ulterior sunt urmatoarele:

  • Ori de cite ori pacienta traieste o stare afectiva negativa (tristete, depresie, teama) tinde sa se supraalimenteze ;
  • Teama inconstienta de a nu se identifica la maturitate cu mama sa care este o persoana supraponderala;
  • Autocritica in urma unui episod de exces alimentar;
  • Diminuarea pulsiunii si a placerii sexuale.

    Sedintele finale
    S-au utilizat tehnici de imagerie mentala centrate pe constientizarea imaginii corpului. Metafore terapeutice utilizate:

  • urcarea unei scari dintr-un imobil si pierderea de kilograme la fiecare etaj;
  • vizualizarea propriului corp pe o plaja, intr-un costum de baie;
  • imaginarea unei situatii magice care provoaca subtierea corpului: trecerea prin usi din ce in ce mai strimte.

    In faza finala a terapiei, au fost administrate sugestii cu caracter general de intarire a Eu-lui pacientei, de genul:

    " Va simtiti bine in propriul corp ! "
    " Dati la o parte fricile inutile ! "
    " Gasiti intotdeauna cea mai buna solutie la problemele pe care le aveti de rezolvat ! "
    " Inspirind si apoi expirind profund, indepartati tensiunea!"

    Actualmente, pacienta a obtinut un control riguros asupra propriului comportament alimentar. De asemenea, practica in mod independent unele tehnici de relaxare si autohipnoza insusite de-a lungul desfasurarii terapiei si considera ca se simte mult mai bine in propriul ei corp.