Desprinsa din psihoterapia cognitiv-comportamentala, psihoterapia rational-emotiva si comportamentala propusa de A. Ellis isi stabileste doua obiective specifice:
Perturbarile emotionale se refera la ganduri irationale, sentimente inadecvate si comportamente disfunctionale. Toate cele trei componente se afla într-o interactiune reciproca. Atunci cand oamenii au probleme "emotionale" severe (anxietate sau depresie), se considera ca ei au idei irationale si comportamente de autoaparare care insotesc si creeaza aceste probleme. De asemenea, credintele irationale "autosabotoare" deriva din comportamente si sentimente inadecvate, iar comportamentele dezadaptative sunt provocate de emotiile si cognitiile negative.
Din aceasta perspectiva, pentru a fi rationala, o persoana trebuie sa fie pragmatica, logica si in acord cu realitatea obiectiva. Pentru o mai buna intelegere a acestei abordari terapeutice, oferim cateva precizari terminologice:
As - eveniment activator
iBs - credinte si opinii irationale
rBs - credinte si opinii rationale
Cs - consecinte emotionale si comportamentale
DAs - atitudini disfunctionale
Ds - contraargumente ("Disputing") impotriva iBs
Es - noua filosofie eficienta ("Effective New Philosophy")
Gs - scopurile, dorintele si valorile fundamentale umane ("Goals")
Un eveniment nefericit activator (As) contribuie, dar nu produce perturbare psihica si se manifesta la nivelul Cs (consecinte emotionale si comportamentale). De fapt, individul insusi este cel care se autoperturba, datorita credintelor si opiniilor lui irationale (iBs) cu privire la As. Daca As este interpretat drept sustinator al scopurilor proprii (Gs), atunci As va actiona explicit sau implicit (la nivel inconstient) asupra factorilor Bs si Cs, intr-o maniera favorabila. Persoana in cauza va gandi astfel: "Este bine! Imi place acest As!" si va experimenta consecinta emotionala (a placerii sau a fericirii) si consecinta comportamentala (prin incercarea de a repeta acel As). In schimb, daca As este perceput drept un factor de blocare sau sabotare a scopurilor propuse (Gs), atunci As va actiona explicit sau implicit (inconstient) asupra Bs si Cs ale individului, intr-o maniera defavorabila. Persoana va gandi astfel (Bs): "Nu-i bine! Imi displace acest As!" si va experimenta consecinta emotionala (a frustrarii si nefericirii) si comportamentala (prin incercarea de a evita sau a elimina acel As).
ABC-ul tulburarilor emotionale
Modelul ABC al psihoterapiei rational-emotive si comportamentale devine mult mai complex atunci cand este aplicat tulburarilor nevrotice. Atunci cand scopurile noastre (Gs) sunt impiedicate sau blocate de evenimentul activator (As), avem de ales intre a raspunde (constient sau inconstient) la As, atragand dupa sine consecinte negative (Cs) fie adecvate, fie inadecvate. Daca sistemul nostru de convingeri (Bs) este rational, vom adopta atitudini care ne vor permite sa ne atingem propriile scopuri. Credintele noastre rationale (rBs) vor conduce la consecinte emotionale sanatoase (Cs) - cum ar fi sentimente adecvate de dezamagire, regret, frustrare, precum si la consecinte comportamentale sanatoase (Cs) - actiuni adecvate indreptate in scopul incercarii de schimbare, de imbunatatire sau ocolire a acelui eveniment activator (As) care ne saboteaza propriile scopuri (Gs).
Modelul ABC al tulburarilor emotionale presupune ca iBs (convingerile irationale) si DAs (atitudinile disfunctionale) stau la baza "filosofiilor autoperturbatoare" si prezinta doua caracteristici:
In terapia rational-emotiva si comportamentala, terapeutul il va ajuta pe pacient sa-si dispute convingerile irationale (factorul D), pana cand vom ajunge la o filosofie eficienta de viata (factorul E). In final, aceasta noua perspectiva cu privire la viata ne va permite sa ne atingem scopurile, dorintele si valorile la care aderam (factorul G). Aceasta noua filosofie se refera la un set temeinic de convingeri preferentiale, de tipul: "As prefera sa fiu plin de succes si demn de iubire, dar nu am facut nimic in acest sens!", "Mi-ar placea ca ceilalti sa ma trateze cu multa consideratie, dar nu exista niciun motiv pentru ca ei sa procedeze in acest mod!"
In psihoterapia rational-emotiva si comportamentala, disputarea (procesul contraargumentarii) se desfasoara pe trei planuri: cognitiv, emotional si comportamental. Pe plan cognitiv, se realizeaza prin intermediul chestionarii stiintifice, in scopul dezradacinarii cerintelor si trebuintelor eronate ("De ce trebuie sa fiu performant, de ce gandesc eu ca ar trebui sa fiu astfel?"). Pe plan emotional, se utilizeaza imageria rational-emotiva, psihoterapeutul lucrand intens cu pacientul in vederea schimbarii sentimentului inadecvat de depresie, cu unul mai adecvat de tristete sau dezamagire sau sentimentului inadecvat de vinovatie cu unul mai adecvat de remuscare. Pe plan comportamental, oamenii care evita contactele sociale vor dovedi o mai buna adaptare atunci cand se vor convinge ca nu este ingrozitor, ci doar neconvenabil sa fii respins.
In aceasta forma de terapie, terapeutii adopta o atitudine activ-directiva si folosesc o gama variata de tehnici cognitive, emotionale, imagistice si comportamentale in vederea accelerarii progresului terapeutic. Se acorda o mare importanta sarcinilor pentru acasa, elaborate individual, ajutand pacientii sa se restabileasca mai rapid.